fie ca iubirea sa te atinga mereu, coplesindu.te!

ea există”...”prin altul”..
Culoare lumină, ecouri in alb.orice.culoare, rand pe rand.. vrejuri de sentimente si gand intoarse. iar peste acestea toate EL savurandu.si propria clipa.. incat nici un romantic declarat nu e atat de intens..tanar.visator... nutţi mai ramane decat sa.ll privesti.. ca sa intelegi apoi.. ce ti se petrece...

tu vei fi acela ce vei cere gazduire
la marginea lunii
vremea se intrepune intre noi
raspunsuri
repetand alfabetul inceputului....

uneori imi tin capul in nori ..
alteori ..inima ~!
..........................atingeri de cuvinte-timp.

se cuprind intre nimicuri si absoluturi
pasi intr.o lume a jumatatilor
uneori luna alteori viata
au doua jumatati ce se ating fara cautari inutile
acolo unde incepe un timp al tau se continua un timp al ei
si nasterea vine sa roteasca anii
jumatate ai tăi jumatate ai ei
secundele isi au zborul neindoit de frumos catre soare
ele isi lasa usor jumataile in palme
atunci cand nimic absolut nu sterge spatiul dintre voi..


dar TU ..mai poti impleti minuni???caci ..

dintr.o noapte cu aripile.ntinse in iarba
pasare de prada ... lumina din noi
Sa ajungi pe cele mai inalte culmi!




mai apoi o sa vedem noi
cum facem sa dispara nimicul
si absolutul de langa el
sa incepem sa respiram unul
prin altul...

intr.o zi DOMNUL a zis ...
Copii mei, v-am dat pământuri pentru vânătoare, ape pentru pescuit şi nu sunteţi mulţumiţi! Vă războiţi unii cu alţii şi uitaţi că puterea stă în unirea voastră aşa cum nenorocirea vine din dezbinare! Fie ca de azi să trăiţi în pace şi-nfrăţire! Vă trimit pe cel care vă va da învăţătura şi va munci şi suferi cu voi împreună. Ascultaţi sfatul lui şi vă veţi înmulţi şi veţi trăi în belşug dar şi cu modestie. Scaldaţi-vă în râu, ştergeţi-vă însemnele războinice de pe chipuri, sângele de pe degete, îngropaţi-vă ghioagele şi armele, împodobiţi-vă cu cele mai frumoase pene ale voastre, fumaţi Pipa Păcii şi uraţi din inima Ani mulţi şi gânduri bune celui ales!

brusc degetele mele iti i ngramadesc NUMELEcu propria oglindire in mare unde totul se potoleste ..sufletul celuilalt navigheaza intr.un colt..devenind propria oglinda..cuvinte venite in graba ma aleg sa le fiu sclava ..ma eliberez de mine insami ..incat resimteam acut nevoia de a construi o barca imensa in care sa punem lucrurile noastre de pret..asteptand resemnat...iinevitabilul potop..

.intr.un final EL ..doar EL devine astfel.. o lume a cuvantului sau.. autoritar tocmai în ambitia lui accentuata inspre himere de cuvinte..i.mpulsul acestei revelatii il duce dinspre propriul sau elani ntr.un elan de autocuprindere..spre gandurile noptii infasurate totdeauna in serpuirile tandre ale unor brate de femeie ..aceeasi femeie ..care este mai iubita decat iubirea !