Reteta pentru fericire

Asezati-va confortabil, pregatiti ceva de scris si o hartie, pentru ca urmeaza sa va prezint reteta fericirii. Ar trebui sa incepem cu ingredientele si cantitatile necesare din fiecare ingredient, nu?. Ma intreb, si poate va intrebati si voi, sa fie oare fericirea compromisa daca scapam prea mult sau adaugam prea putin dintr-un ingredient?!?
Din pacate, sau din fericire, am glumit… nu am cum sa va prezinta reteta pentru fericire, pentru ca nu exista asa ceva.
Fiecare om este dator fata de sine si apoi fata de cei din jurul sau sa se ingrijeasca de propria fericire. Nu cred ca nu ati auzit macar o data, in jurul vostru “x situatie sau x persoana ma face atata de nefericit/a” Sa fie oare posibil?
Daca fericirea este o datorie si o responsabilitate proprie, sa aiba oare cineva puterea sa ne-o influenteze? Cu siguranta va ganditi ca sunt situatii neplacute in viata, pe care nu le putem controla si astfel ajungem sa fim nefericiti. Cu siguranta aveti dreptate, dar numai pana la jumatate, pentru ca este corect faptul ca uneori nu pot controla in totalitate ceea ce mi se intampla, dar pot controla felul in care aceste evenimente, aspecte ale vietii, ma vor face sa ma simt.
De foarte multe ori, in special femeile asteapta fericirea ca si cand ar fi o piatra pretioasa de care doar bogatii ar avea parte sau care ar putea fi procurata de la magazinul de fericire, unde au acces in special barbatii. Astfel se intampla ca unele femei sa creada ca nefericirea lor se va sfarsi in momentul in care un EL va veni cu fericirea si le va salva. Nimic mai neadevarat. Daca vrem sa fim fericite, avem aceasta putere si cu si fara EL. Daca singure nu ne ingrijim de fericirea noastra, oare prin ce miracol vom deveni fericite atunci cand il vom intalni pe EL? Daca asteptam fericirea fara a fi fericite, oare cum o vom recunoaste atunci cand va veni? Avem un tipar prin care o trecem?
Apoi, este un act egoist sa te astepti ca altcineva sa se preocupe de fericirea ta, este o responsabilitate ce-ti apartie. La prima vedere ar parea ca este asa de greu sa fim fericiti si totusi nu-i asa. Unii dintre noi ar putea enumera o sumedenie de lipsuri care ii impiedica sa fie fericiti si cu toate acestea sunt oameni care nu au mare lucru si sunt fericiti. Si nu pentru ca acei oameni nu-si doresc decat putin de la viata, ci pentru ca au inteles ca viata este un lung sir de dorinte si niciodata nu traim senzatia de plin, senzatia aceea ca ar fi de ajuns cat si ce avem; sau pentru ca daca vrei sa fi fericit acum o poti face, nimic nu te impiedica; daca vrei sa te cramponezi de ceea ce te impiedica, la fel de bine, poti fi nefericit.
Sau poate pentru ca acei oameni au inteles ca fericirea este construita din momente izolate care iti taie respiratia (si nu putem trai cu respiratia taiata continuu) sau pentru ca au invatat sa fie recunoscatori pentru ceea ce au (acesta fiind unul dintre secretele abundentei) si traiesc prezentul fara a se mai crampona de ceea ce este posibil sa le lipseasca in viitor.
Tu cum vrei sa traiesti?