CONDAMNAREA LA MOARTE:PRO SAU CONTRA

De ce nimeni nu este de acord cu eutanasia, avortul, sinuciderea,(nu le sustin, exemplific) dar condamnarea la moarte are libera trecere? Ba chiar eutanasia este ilegala. Presupun ca cei care nu vor sa o legalizeze sunt crestini si se iau dupa ideile Bisericii ca Dumnezeu este singurul care decide cand murim, singurul care ne judeca si ca nimeni nu are drept de viata si de moarte asupra altei persoane. Condamnarea la moarte nu inseamna judecata, pretinderea dreptului de viata si de moarte asupra prizonierului? Oare prin asta nu dovedim decat ca suntem niste criminali mai mari decat cei inchisi si condamnati?

Si nu inteleg, cu ce e avortul mai moral decat eutanasia, de avortul e legal, iar eutanasia nu?
Mai tineti minte Legea Talionului? Probabil ca nu, de pe vremea lui Moise pana acum memoria se mai intuneca. Legea Talionului expune principiul "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" si este foarte explicita in Vechiul Testament:

"Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui. Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul." (Exodul, 21:23-27)

Pedeapsa cu moartea s-a rafinat in ultimele secole. Cel putin in lumea occidentala. In tari din Africa este inca in vigoare pentru situatii de vrajitorie, de sarlatanism, sodomie, apostazie... In cele mai multe state care inca pastreaza pedeapsa capitala, ea este rezervata crimelor, inaltei tradari, violului, actelor de terorism si - in multe cazuri, mai ales in Asia - traficului de droguri.

Harta distributiei pe glob a pedepsei cu moartea arata asa:



Albastru: pedeapsa cu moartea abolita complet - 90 de tari
Verde: doar pentru crime in circumstante exceptionale (crime de razboi) - 11 tari
Portocaliu: existenta in legislatie, abolita in practica - 32 de tari
Rosu: pedeapsa capitala este in uz - 64 de tari
(de aici)

Pe langa vorbaria legala, chestiunea de discutat este, desigur, dreptul universal la viata. Nu mai functionam dupa Legea Talionului, nu mai lapidam oameni in piata mare, nu mai ardem vrajitoare. Le tragem un proces lung si sanatos si ii azvarlim in inchisoare. Pentru ca si ei sunt oameni.

Dar merita toti asta? Un proces, desigur. Si familia Ceausescu a avut parte de proces, facut pe genunchi si cu scopul evident de a ii pedepsi. Meritau poate sa zaca si acum in inchisoare si procesul lor sa continue cu apel dupa apel pana azi? "Crimele impotriva umanitatii" merita condescendenta? Daca vi se pare prea mica vina in acest exemplu, putem oricand sa citam Procesul de la Nürnberg.

Nu vorbim de intemnitarea (cruda si lipsita de alt motiv decat cel al distractiei) a vreunui animal necuvantator in cusca. Vorbim de pedeapsa capitala pentru acte voluntare care au dus la moartea altor oameni. Nu pentru accidente, nu pentru crime singulare. Pentru ele, inchisoarea e suficienta. Pentru cazurile extreme in care crima este o ocupatie (terorism, crime in serie), pedeapsa cu moartea nu este nepotrivita.

De ce nu inchisoare pe viata? Seriale gen Oz sau Prison Break prezinta, chiar daca la nivel fictiv, o oarecare imagine a vietii in inchisoare. O alternativa acceptabila la pedeapsa capitala pentru cazurile acceptate de legislatia fiecarui stat ar fi izolarea completa si definitiva. Fara contacte umane, fara distractii sau distrageri. Asa ne-am putea exonera de remuscarile legate de luatul vietii unui alt om, am lasa loc de indreptat eventuala greseala a acuzarii omului gresit, iar singura posibilitate de evadare ar fi din sine... ca in Star Rover (Temnita profesorului) a lui Jack London.

Contra - Cristina

Nu, nu si nu. In primul rand, oricat de detaliata ar fi o ancheta, niciodata nu poti fi suta la suta sigur de rezultatul ei. S-a demonstrat ca o parte din verdictele Statelor Unite care au dus la condamnarea la moarte au fost gresite. Ce rezulta de aici? Ca, justitia si motivatia fiind relative, sunt sanse mai mici sau mai mari sa omori pe cineva nevinovat. Asta nu te face cu nimic mai bun decat un criminal, sigur si el sustine ca a avut motivatii, justificari si ca a gresit undeva, fara sa vrea. Daca o condamnare la inchisoare ce s-a dovedit a fi bazata pe un verdict gresit poate fi anulata si omul pus in libertate, nu acelasi lucru se poate spune si despre cei condamnati al maorte.

Pedeapsa cu moartea creaza un precedent periculos. Un lider politic se poate folosi oricand de justitie pentru a influenta un proces si a duce chiar la condamnarea la moarte. Tribunalele straine pot condamna la moarte un om pentru crime impotriva umanitatii in conditiile in care tarile lor sunt vinovate de aceleasi crime, numai ca sunt imbracate in haine frumaose, corecte politic si cu justificari moralizatoare.

Pentru a relua exemplul Cristinei, sotii Ceausescu au fost condamnati la moarte fara un proces corect, echilibrat de niste oameni care apoi au provocat mineriadele si acum refuza sa raspunda pentru ele. Acest lucru nu e imposibil nici intr-o democratie autentica. In comunism, oamenii erau omorati pentru lucruri marunte si pentru verdicte inventate care, poate, legal erau justificate. Asta nu le facea insa reale.

Anul trecut, aproape 1600 de persoane au fost executate. Toate s-au facut vinovate de crime impotriva umanitatii? Toate au savarsit ceva atat de grav incat sa nu merite sub nici o forma sa mai traiasca? Cati dintre ei au fost nevinovati? Acestea sunt statisticile oficiale, se presupune ca e vorba de un numar de cateva ori mai mare. Dupa cum putem observa, majoritatea statelor civilizate, cu exceptia unor tari precum USA, au scos pedeapsa cu moartea. Dreptul la viata este o dovada de civilizatie, la fel si negocierea, gasirea unor solutii alternative si respectul pentru celalalt. Celalalt nu merita, o sa spuneti. Chiar daca nu putem respecta un criminal, nu inseamna ca trebuie sa fim ca el. pedeapsa cu moartea este o degradare umana aproape la fel de mare precum crima.

De obicei, de crime impotriva umanitatii sunt acuzati perdantii. Cei care nu pot sa duca razboiul pana la capat, cei care il pierd sunt judecati apoi de invingatori. Al doilea razboi mondial a fost pierdut de nemti, dar castigat de rusi. De ce nu a judecat nimeni crimele comise de invingatori? De ce nu am avut niciodata un proces al comunismului? Cine este cle care decide ca un razboi este o crima impotriva umanitatii sau ca un razboi este unul drept si justificat?

Nu mai traim in Evul Mediu sa ardem pe rug tot ce misca si nu e conform cu "morala" noastra pentru ca nu avem dreptul asta. La fel cum Inchizitia invoca divinitatea, la fel si noi invocam dreptatea si un anumit sistem de legi. Poate in timp se va dovedi ca aceste decizii au fost gresite si ca se puteau gasi si alte solutii pentru condamnatii la moarte. Inchisoara, munca, spalare pe creier, nu stiu. :)


© Copyright Metropotam 2006-2011.

Todd Willingham, un fost mecanic auto, in varsta de 23 de ani, a fost acuzat ca si-a ucis cele trei fetite in decembrie 1991, apoi condamnat la moarte, de catre un juriu.
Totul pe baza unui raport al expertilor locali care au mers la locul dramei.

Potrivit acestuia, Todd Willingham a turnat benzina in toata casa, iar apoi a dat foc. Cele trei copile au murit in incendiul provocat.

Rezultatele de la autopsie, au aratat ca Amber si gemenele Karmon si Kameron si-au pierdut viata din cauza intoxicarii cu monoxid de carbon.

Martori la proces, vecinii lui Willingham, cunoscuti pentru "pasiunea" lor pentru alcool, au declarat ca acesta a fost proiectat afara din casa, probabil din cauza unei explozii, si, in ciuda rugamintilor lor, barbatul a refuzat sa intre inapoi pentru a-si salva fetitele.

Willingham a fost acuzat de crima pe data de 8 ianuarie 1992, la doar doua saptamani dupa incendiu. In luna august a aceluiasi an, procesul a inceput dupa ce acuzatul a refuzat un targ propus de procurori, sustinandu-si in continuare nevinovatia.

In timpul procesului, a fost adus ca martor si un detinut - Johnny Webb - care a sustinut ca Willingham i-a povestit ca si-a ucis copiii pentru a acoperi faptul ca sotia sa ii abuza fizic. Webb, fost dependent de droguri, lua medicamente prescrise de un psihiatru pentru a trece peste stresul cauzat de dependenta de droguri.

Cand Chicago Tribune a inceput sa investigheze cazul, mai multi experti au revazut documentele, marturiile din timpul procesului si imaginile de la locul incendiului, si au concluzionat ca investigatia initiala a fost total gresita. Gerald Hurst, un chimist care a studiat la Universitatea Cambridge, John Lentini si John DeHaan, specilisti in investigarea incendiilor, au reexaminat dovezile. Concluzia anchetei lor: incendiul a fost unul accidental.

Expertii au facut un nou raport, de 44 de pagini, in care au notat ca nicio interpretare medico-legala, facuta de autoritatile statului, in cazul lui Willingham, nu era valida din punct de vedere stiintific.

Raportul facut de expertii de la Chicago Tribune a iesit la iveala imediat. Cu toate acestea, Willingham a fost executat, pentru ca judecatorul si guvernatorul Texas-ului nu l-au luat in considerare, considerandu-l pe Todd Willingham vinovat.

Ziua Executiei

Pentru ultima masa, Willingham a cerut trei fripturi de porc, inele de ceapa si doua felii de placinta de lamaie.

Cand a intrat in camera de executie, ultimele sale cuvinte au fost: "Sunt un om vinovat acuzat de o crima pe care nu am comis-o! Din tarana am fost facut, in tarana ma voi intoarce, asa ca Pamantul va fi tronul meu! Acum trebuie sa plec!"

Cand a privit-o in ochi pe fosta lui sotie, ce il urmarea dintr-o camera vecina, i-a zis: "Sper sa putrezesti in iad pentru ca tu m-ai ucis!"

Condamnarea la moarte

Povestea lui Todd Willingham reprezinta un precedent in SUA, unde 50 de condamnati sunt executati anual, potrivit AFP.

Potrivit specialistilor, dovedirea nevinovatiei unui condamnat dupa executarea sentintei este un fapt extrem de rar in Statele Unite. Mai mult, se pare ca, pana in prezent, niciun stat american nu a recunoscut comiterea unei asemenea erori.

Rick Halperin, presedintele unei asociatii care lupta impotriva pedepsei capitale, a declarat intr-un interviu ca cea mai mare dilema a Statelor Unite asupra pedepsei cu moartea este mentinerea acestui sistem in conditiile in care oameni nevinovati ar putea fi condamnati.

Un studiu efectuat online pe un esantion de 800 de adulti din California arata ca numarul adeptilor pedepsei cu moarte este in scadere: 66% s-au pronuntat pentru, fata de 79% in 1989.