DESPRE RASISM

Spune-mi, tată, ce este rasismul?
– Rasismul este un comportament destul de
răspândit, comun tuturor societăţilor, dar, vai!,
care a devenit banal în anumite ţări, pentru că
se întâmplă nici să nu-l mai băgăm în seamă. În-
seamnă a nu avea încredere, ba chiar a batjocori
persoanele cu caracteristici fizice și culturale di-
ferite de ale noastre.
– Când spui „comun”, vrei să spui normal?
– Nu. Dacă un comportament este obișnuit,
el nu este neapărat și normal. În general, omul
tinde să nu aibă încredere în cineva diferit de el,
într-un străin, de pildă; un comportament vechi
de când e lumea; este universal. El afectează în-
treaga lume.
– Dacă afectează întreaga lume, eu aș putea fi
rasistă!10
– Mai întâi de toate, firea spontană a copiilor
nu este una rasistă. Un copil nu se naște rasist.
Dacă părinţii sau apropiaţii lui nu i-au băgat în
cap idei rasiste, atunci nu există vreun motiv pen-
tru ca el să ajungă rasist. Bunăoară, dacă cineva
te face să crezi că cei cu pielea albă sunt superiori
celor cu pielea neagră, dacă iei în serios această
afirmaţie, atunci ai putea avea un comportament
rasist cu privire la negri.
– Ce înseamnă să fii superior?
– Înseamnă să crezi, de pildă, doar pentru că
ai pielea albă, că ești mai inteligent decât cineva
care are pielea de altă culoare, neagră sau galbe-
nă. Cu alte cuvinte, trăsăturile fizice ale corpului
omenesc, care ne deosebesc unii de ceilalţi, nu
implică vreo inegalitate.
– Tu crezi că eu aș putea să devin rasistă?
– Să devii e posibil; totul depinde de educaţia
primită. E mai bine să știi și să încerci să nu fii,
adică să accepţi ideea că orice copil sau adult este
în stare, într-o bună zi, să aibă un sentiment și un
comportament de respingere cu privire la cineva
care nu i-a făcut nimic, dar care este diferit de el.
Se mai întâmplă. Într-o zi, fiecare dintre noi am
putea avea un gest rău, un sentiment rău. Nu ne 11
place un om care nu ne e familiar, ne gândim că
suntem mai buni decât el, avem un sentiment fie
de superioritate, fie de inferioritate faţă de el, îl
respingem, nu îl vrem ca vecin, cu atât mai puţin
ca prieten, din simplul motiv că este vorba de ci-
neva diferit.
– Diferit?
– Diferenţa este opusul asemănării, a ceea
ce este identic. Cea dintâi diferenţă vădită este
sexul. Un bărbat se simte diferit de o femeie. E
valabilă și reciproca. Când vine vorba de această
diferenţă, în general, apare atracţia.
De altfel, cel pe care-l numim „diferit” are
pielea de altă culoare decât noi, vorbește o altă
limbă, gătește altfel decât noi, are alte obiceiuri, o
altă religie, alte feluri de a trăi, de a sărbători etc.
Există diferenţa care se manifestă prin aparenţe-
le fizice (talia, culoarea pielii, trăsăturile chipului
etc.), dar există și diferenţa de comportament, de
mentalităţi, de credinţe etc.
– Așadar, rasistului nu-i plac limbile, bucătă-
riile, culorile care nu sunt ale sale?
– Nu, nu întru totul; unui rasist poate să îi
placă și să înveţe alte limbi pentru că are nevoie 12
de ele la serviciu sau din plăcere, dar poate avea
o părere negativă și nedreaptă despre popoarele
care vorbesc acele limbi. După cum la fel de bine
poate refuza să închirieze o cameră unui student
străin, de pildă vietnamez, dar totuși să-i placă
să mănânce în restaurante asiatice. Rasist este
cel care crede că tot ce-i diferit de el îi ameninţă
liniștea.
– Rasistul se simte ameninţat?
– Da, deoarece se teme de cel care nu seamănă
cu el. Rasist este cineva care suferă de un complex
de inferioritate sau de superioritate. E cam același
lucru, de vreme ce comportamentul lui, și-ntr-un
caz, și-n celălalt, este unul de dispreţ.
– Se teme?
– Omul are nevoie de siguranţă. Nu-i prea pla-
ce ceea ce riscă să-l deranjeze în certitudinile lui.
Are tendinţa de a nu se încrede în ceea ce-i nou.
Deseori, ne temem de ceea ce nu cunoaștem. Ne
temem pe-ntuneric pentru că nu vedem ce ni s-ar
putea întâmpla atunci când toate luminile sunt
stinse. Ne simţim lipsiţi de apărare în faţa ne-
cunoscutului. Ne închipuim lucruri oribile. Fără
noimă. Nu-i logic. Uneori, nimic nu ne justifică
teama și, cu toate acestea, ne temem. Parcă nici 13
nu gândim, reacţionăm ca și cum chiar ar exista
o ameninţare reală. Rasismul nu este ceva drept
sau rezonabil.
– Tată, dacă rasist este omul care se teme,
atunci conducătorul unui partid căruia nu-i plac
străinii se teme tot timpul. Cu toate acestea, de
fiecare dată când el apare la televizor, eu sunt cea
care mă tem! Urlă, îl ameninţă pe ziarist și bate
cu pumnul în masă.
– Da, însă acest conducător de care vorbești
este un om politic recunoscut pentru agresivita-
tea lui. Rasismul lui se exprimă violent. Oameni-
lor prost informaţi el le spune lucruri false, toc-
mai ca ei să se teamă. El exploatează frica, uneori
reală, a oamenilor. De pildă, le spune că imigraţii
vin în Franţa ca să ocupe locurile de muncă ale
francezilor, ca să primească ajutor social și ca să
aibă servicii medicale gratuite în spitale. Nu-i
adevărat. Adesea, imigraţii fac muncile pe care
francezii le refuză. Își plătesc impozitele și coti-
zează la asigurările sociale; au dreptul la îngrijire
medicală atunci când se îmbolnăvesc. Dacă mâi-
ne, din nenorocire, ar fi expulzaţi toţi imigraţii
din Franţa, economia acestei ţări s-ar prăbuși.
– Înţeleg. Rasistul se teme fără motiv.