..FLOARE DE COLŢ....FLOAREA NEMURIRII...

Azi rasfoind prin cartile invechite de vreme, am regasit o floare de colţ, pe care am ascuns-o de ochiul curiosilor! Amintirile acestei flori mi-au revenit .O batrana mi-a daruit-o cu lacrimi in ochi, imi relatase povestea florii ei de colţ.O poveste trista....pe care atunci nu am inteles-o....doar azi....
Cu ochii negri si pleoapele lasate,frangandu-si degetele imbatranite de vreme ,cautandu-si batista in buzunarul şorţului si oftand mereu m-a rugat sa fiu eu stapana florii de colţ.O pastrase cu multa grija ani la rand sperand ca cel ce o culese-se pentru ea o sa apara!Insa el plecase de multa vreme si intarzia .Pentru iubirea ce i-o purtase a urcat crestele muntilor , pe stancile pleşuve in cautarea florii atat de speciale.Semnul iubirii , a puritatii trebuia cautat mult.Floarea de colţ se gaseste greu. Intors din calatoria sa din creierul munţilor el a hotarat ca ii v-a da floarea alesei lui la hora satului. In sambata aceea s-au intalnit insa frumoasa lui era cu un alt flacau. El s-a apropiat de ea şovaielnic si i-a pus in palma floarea...spunandu-i ca atunci cand floarea de colţ se v-a ofili atunci el o v-a ierta! Anii au trecut unul dupa altul insa floarea era la fel de proaspata si intreaga. Azi e la fel ca atunci, doar doua petale puţin indoite, din neglijenţa mea de copil!La fel de pufoasa , la fel de frumoasa cu aceeasi culoare pe care am primit-o!
Azi batrana nu mai este , a plecat de mult in cautarea lui, poate aş fi aflat mai multe din povestea ei....
Din nou o voi aseza la locul ei intre paginile cartii dorindu-mi sa nu mai uit atat de mult de ea...sau poate o voi darui unui copil asa cum si eu am primit-o in dar....este floarea nemuririi....