O poveste....
2 participanți
Pagina 1 din 1
O poveste....
A inceput cu cateva cuvinte...un salut...o gluma...avea ceva atat de diferit, un caracter aparte.Era o placere imensa sa-i citesc randurile,cuvintele putin ocolitoare...au urmat discutii nesfarsite despre...totul si nimic. Ne scriam ore in sir fara un inteles anume dar ne simteam atat de bine....niciodata nu era deajuns timpul....orele treceau mult prea repede si venea asteptarea...unei alte zile...O alta zi, un alt fior, cu fiecare zi mai...puternic. o noua traire, o noua dorinta,o noua speranta.... zi de zi tot mai mare...Acum o alta asteptare,nici nu stiam ca rabdarea mea e nelimitata...cand toata viata am fost o fiinta nerabdatoere, niciodata nu am stiut sa astept...dar din dorinta de a revedea acel chip...de a citi un ''buna'' cred ca pot astepta o viata....sa stiu ca simt pt un alt minut...acea traire,acel fior,acea emotie care ma tine vie...Ne dorim atat de multe in viata dar sunt momente cand iata...ne multumim cu putin...acel putin care are puterea de a ne duce departe acolo unde am vrea sa fim....cu sufletul,cu inima...cu intreaga fiinta...acel putin care ne da speranta....Acel putin care iti da putere sa mergi mai departe,sa speri ,sa crezi ca intr-o zi totul va fi posibil...ca visele pot prinde viata..... Si daca ar fi sa astept o vesnicie... nu e prea mult,astept...sa stiu ca visul meu va prinde viata....macar pentru un minut
...UN FINAL....
Tu, crezi in vise?...Eu nu mai cred , undeva totul incepe...si se termina! O minune tine doar 3 zile. Somnul te linisteste si iti aduce visele , subconstientul lucreaza mereu. Insa cum in viata nu este posibil sa dormi vesnic, te vei trezi ! Daca visul a fost prea frumos te vei gandi o zi intreaga la el si vei dori acel vis in fiecare noapte. Doar ca ori te vei satura de asteptat ori vei dori sa nu mai visezi. Fericirea nu exista, chiar daca ma contrazic, eu cred ca visul se spulbera inainte de a se infaptui. Inimi bolnave de vise, somn nelinistit, lupta cu tine insuti te v-a trezi la realitate. Nimic nu poate fi perfect...si nimic nu se poate termina fara lacrimi...nici macar un vis!
Povesti nevinovate cu final vinovat! E vinovat visul ?
marymar- Moderator
- Zodiac :
Mesaje : 118
Puncte : 341
Apreciat : 24
Inscriere : 11/02/2010
Varsta : 49
Localizare : Murcia-Spania
Re: O poveste....
Cine vorbeste de perfectiune? in ''povestioara'' mea nimic nu e perfect e exact asa cum trebuie sa fie cu dorinte,trairi,sentimente, chiar si lacrimi...nici nu vreau perfectiune, vreau doar sa traiesc sa simt ce simt...caci daca ceva e real in povestea mea...sunt trairile mele...iar daca va fi sa tot vars lacrimi nu-mi pare rau...De ce uitam mereu de fericire? caci ea exista...noi o traim...in multe momente in viata.Dar cand ceva sa sfarsit ne grabim sa spunem ca nu exista...Cand tristetea pune stapanire pe noi...uitam de zilele cand am fost fericiti..cum am sti sa vorbim de ea?....cum am sti cand suntem fericiti?...daca nu am avea si suparari...cum am face diferenta?..''povestea'' mea e fara final....finalul nu-l stie nimeni. vreau doar sa-l traiesc...fie el..fericit sau trist....caci nu conteaza.Cand imi voi aminti...o voi face cu tot...cu momentele de fericire cu momentele de tristete..ele se combina perfect,si ne face sa intelegem multe lucruri atunci cand sunt multe...''necunoscute''.Iar prin cuvantul ''vis'' ce am inteles eu sa spun(caci nu e un vis de noapte)....daca va fi sa-l inteleaga cineva va intelege cine trebuie
UN FINAL....
Nu am scris finalul pentru tine.! E un final pentru oricare, nu a fost si nu v-a fi raspunsul la ,,povestioara" ta. Era ceva ce eu voiam sa scriu, era ceva ce se potrivea,mai bine acolo. Iar visul tau sau visul meu nu are legatura cu o noapte. Finalul nu e important nici cel al meu nici cel al tau, nici macar al nostru.Iar inceputul finalului...nu era o intrebare adresata doar tie, era pentru toti sau pentru niciunul. Tu nu poti trai in visul meu de noapte, viata sau etern cum nici eu nu pot face parte din povestea ta. Poti crede in tot sau in nimic, nu am dreptul sa te opresc eu, cum nici pe mine nu ma poate nimeni opri...nici macar timpul. Undeva ,cineva scria , ca viata este frumoasa cu bune si rele mereu atata timp cat respiri...Nu cer nimic, nu vreau nimic.....finalul meu il scriu doar eu!
Si pot sa-l scriu cu ce culoare vreau ,atata timp cat scriu cu sinceritate poate fi sumbru sau nu ,nimeni nu are voie sa judece tonul . Acum sunt razvratita pe mine, si diferenta intre bine si rau o vad doar eu. Iar daca eu , cred ca nu exista fericire, azi si maine poate nu o vad ,sau nu vreau sa o vad.! Poti plange, rade sau striga, in limba ta ,cine trebuie sa vada sigur v-a vedea!Sper sa nu declansezi o rascoala pe forum ,si sper ca nu am fost prea taioasa cu ce am scris.!
marymar- Moderator
- Zodiac :
Mesaje : 118
Puncte : 341
Apreciat : 24
Inscriere : 11/02/2010
Varsta : 49
Localizare : Murcia-Spania
Re: O poveste....
Se pare ca a degenerat putin ideea ''povestioarei'' mele...De ce sa pornesc o rascoala? nu mary..daca am raspuns comentului tau nu inseamna ca am pornit un '' razboi'' impotriva ta.Am raspuns doar pt ca nu vroiam sa se piarda esentialul cuvintelor mele...''povestioara'' mea...nu e doar o poveste...e ceva vazut prin ochii mei...e ceva ce traiesc..Si daca finalul nu va fi cum eu mi-l doresc asta e ceea ce vreau sa-mi amintesc...chiar daca poate intr-un moment de durere voi da dreptate cuvintelor tale....dar durerea trece..si intr-un moment de liniste imi voi aminti doar ceea ce trebuie si vreau sa-mi amintesc.Nu-ti judec deloc tonul...si nici ceea ce crezi tu acum...ce vezi sau nu vezi,sau ce ai uitat...cred ca prin ceea ce scriem suntem doar intr-o mica contradictie prin ceea ce simtim noi....candva poate ca si eu am simtit ce simti tu acum...si viceversa...ideea mea era ca uitam...ne lasam coplesiti de un moment.. si negam restul.Fericirea ne-o dorim zi de zi...asta e greseala noastra...asta o impiedica sa-si faca simtita atingerea in adevarata ei intensitate(repet fara sa fac aluzie la ce simti tu acum ..ci doar la ce am simtit si eu candva) Din tot ce-am trait...in amintiri..durerea e cumva stearsa..fericirea inca o simt.Oameni pe care intr-un moment am crezut ca-i urasc...acum imi amintesc ca i-am iubit.
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|