tacerea calda a soaptelor reci

teama de vise ne aduce mereu la aceiasi rescruce de drumuri , o rascruce de drumuri din care rasuna parca din ce in ce mai dur.. aceiasi dezamagire decojita de mister .
ne ferecam iar usile viselor cu ajutorul si vointa noastra, apoi iar si iar ne conformam dorintei de a vrea , de a mai consuma putin din drogul sfarmat pe o masa dint-o camera pustie .. mereu alta camera .
ne introducem in vena vietii cu atata pofta simple picaturi de speranta ... traind momente unice ...momente ce se vor deteriora odata cu seringa uitata pe coltul mesei.. din cealalta camera .

am avut senzatia.. citind, ca rostul divagatiilor e acela de.a pregati un final devastator.la final, ma gandesc totusi doar ca ai complicat textul din teama ca ar putea iesi prea scurt.oricum ceea ce am inteles e ca parca ai cauta o cale si eziti intre mai multe drumuri ..dupa care ...te intorci dupa cativa pasi !
..vine o vreme cand nu mai accepti nimic ..
vrei sa te injectezi cu liniste ..
..bei din tine ..ca sa poti pretinde ca traiesti ..
zidurile cresc incet si,i tarziu pe
locul unde candva era un drum
o margine alba
si nicio zvacnire de om
de parca n.ar mai fi nimic
dincolo
nici macar o zi
in care sa te ascunzi...soarbe o gura de apa din paharul lasat pe masa pentru tine, lasa.mi sarutul pe tampla ta... nu te jigneste, nu te leaga…si du.te pe drumul pe care mergi, dar du.te cu incredere in tine, in puterile tale, in ziua de azi si de maine...

ps ..Mai era un sacrificiu de implinit...un vis sau poate o tacere de zidit.