Cine este mai castigat?

...Suntem conditionati social. Cu totii, si inca de cand ne nastem. Putini sunt cei care incearca si, si mai putini cei care reusesc, sa traiasca fara a se lasa constransi de “trebuie” sau de “asa e bine”, “aceasta e cursul firesc al lucrurilor” etc. Acest lucru este evident in fiecare sector al vietii, dar mai cu seama in viata personala.

Trebuie sa-mi intemeiez o familie.
Trebuie sa strang bani pentru masina.
Trebuie sa ne luam o casa.
Trebuie sa faci un copil.
Trebuie sa te casatoresti.
Trebuie, trebuie, trebuie…..

De ce?
Pentru ca asa trebuie!
Pentru ca asa face toata lumea!
Pentru ca aceasta este calea!

Daca te opresti o secunda din alergatura cotidiana realizezi ca nu este chiar asa. Acest “trebuie” imperativ iti garanteaza fericirea? Sau implinirea dorintelor? Caci spre asta tindem cu totii, nu? Daca urmezi pasii pe care i-au urmat parintii nostri, gasesti cheia succesului? Unii ar spune ca da, altii m-ar contrazice. Cine are dreptate? Care este adevarul?
Adevarul este ca suntem conditionati social. Societatea ne oferit grila pe care noi o suprapunem comportamentelor celor cu care intram in contact. Se potriveste sau nu. Simplu, nu-i asa?

Nu as vrea sa generalizez. De aceea ma opresc asupra unui aspect concret, relatiile de cuplu. Comparatiile cu fosti sau foste sunt nelipsite, mai ales la inceput. Raportarile la ce am invatat sau vazut in familie, sunt un “trebuie” necesar. Folosim grila neincetat. Si ne construim scenariile cu mult inainte de a le trai. Apoi le traim asa cum le-am construit fara sa mai fim atenti la ceea ce se intampla in realitate, fara sa mai simtim, fara sa ne intrebam daca este aceasta ceea ce ne dorim. Suntem programati, doar.

Cand incheiem o relatie facem liste imaginare cu ce nu vom mai tolera, facem planuri despre cand si cum va fi data viitoare. Uneori suntem atat de inversunati incat incheiem relatiile inainte de a le incepe.

Ce s-ar intampla daca ne-am gandi ca asa cum fiecare om este unic, la fel si relatiile sunt unice. Ce s-ar intampla daca am renunta la “trebuie” in viata personala, macar? Ce s-ar intampla daca am trai asa cum vrem? Cum simtim? Fara sa-i intrebam pe altii? Fara sa ne raportam la altii? Cei care au reusit sa inventeze luncruri revolutionare si au trait povesti care starnesc invidia mascata, nu sunt oare cei care si-au trait viata fara a se lasa influentati de multii, asa zisi, binevoitori? Ma insel?