Multumesc!

Ne-am obisnuit sa ne plangem frecvent, sa observam cat de grasa e capra vecinului si ce slaba e a noastra, cat de amarati si ghinionisti suntem noi pentru ca nu avem nimic. Oare? Asa sa fie, chiar atat de saraci suntem incat sa devenim depresivi pentru ca ne lipseste x sau y lucru?
Am devenit atat de superficiali incat am orbit, si-am surzit, si-am mutit.Singurul lucru care ne intereseaza pe toti si dupa care alergam toata viata este fericirea. Traim o cursa nebuna in cautarea fericirii. Incercam sa o gasim in lucruri mai mici sau mai mari, dar niciodata acolo unde trebuie.
Am uitat sa ne bucuram. Am “evoluat”! Acum cautam sa cumparam fericirea cu sume care sa contina cat mai multe zerouri. O cautam in masini, case, bijuterii, vacante, sex, alcool si droguri. Descoperim stupefiati ca indiferent de suma oferita, achizitionam un produs care ne indeparteaza si mai mult de scopul nostru.
Oameni buni, fericirea nu are pret, o primi gratis!
Cand te-ai bucurat ultima oara de ceea ce ai? Cand ai multumit pentru ce ai primit fara sa te coste nimic?
V-am pus pe ganduri, nu? Stiu, acum contabilizati, eronat, lucrurile detinute si oftati tragand linie. Nu aveti nimic, nu-i asa?
Parca va aud…
- masina mea e veche, o urasc
- am rate la banci pentru a-mi achita casa
- nu am mai facut shopping de cateva luni
- nu imi permit sa merg in vacanta
- as vrea sa..(completati voi)

Nu aveti motive de fericire, nu-i asa?
Dar faptul ca vedeti toate minunile din jurul vostru? Va bucurati de culori, de miscare, de expresiile de pe chipul oamenilor dragi? De rasarit sau apus? Auziti zgomotele din jurul vostru? Va bucurati de muzica? De vocea persoanei iubite? Auziti cum suna “te iubesc”, “imi lipsesti”….va bucurati de surasul fiintei dragi, oricine ar fi ea? Mirositi florile? Mirositi trupul persoanei iubite? Al mancarii preferate? Al parfumului preferat?
Sunteti sanatosi?

Fii sincer si spune-mi cat de banale si depasite ti se par intrebarile mele? Cat de lipsite de importanta sunt toate cele enumerate de mine? Fii sincer!
Stiu ca traim intr-o luma in care altele sunt valorile. Daca nu ai, nu existi! Daca nu esti superficial nu esti important, nu esti interesant! Si atunci daca totul e atat de cool, de ce suntem asa de nefericiti?
Vrei sa stii de ce ti se par banale intrebarile mele? Pentru ca ti se pare ca a vedea, a auzi, a mirosi e ceva normal, ceva banal. Unele raspunsuri m-au socat…nu tu le-ai cerut, le-ai primit pur si simplu.
Ai incercat sa traiesti fara ele? Ai fi surprins sa descoperi cat de esentiale sunt. Cand te-ai bucurat ultima oara ca poti vedea ceva atat de frumos incat sa te emotioneze pana la lacrimi? Ai apreciat vreodata? Ai multumit vreodata?
Te rog sa faci un exercitiu. Traiesti o zi din viata ta altfel, legat la ochi sau la gura, sau cu dopuri in urechi. Spune-mi, cum a fost?
Am uitat sa ne bucuram de ceea ce avem. Ne dorim intotdeauna mai mult, sau altceva. Pentru ca in lipsa materialului, ne simtim saraci.
Mai uita-te o data la tine si vezi cat de bogat esti? Multumeste pentru ce ai!
“Multumesc” ar trebui sa fie cel mai uzitat cuvant din vocabularul nostru.
Multumesc pentru ziua de azi . .
Multumesc pentru sanatate.
Multumesc pentru tot ceea ce am.
Multumesc pentru provocari, ma vor face mai puternic.
Multumesc pentru ca exist.
Tu pentru ce multumesti?