ESEU inchinat Doamnei ADAGIO......ploaia ..
4 participanți
Pagina 1 din 1
ESEU inchinat Doamnei ADAGIO......ploaia ..
lady_hawk Mar Aug 10, 2010 7:39 pm
V.am citit poezia ...cele doua inimi in ploaie ,am saa spun doar atat: pe parcursul lecturii, lacrimile mi.au sarutat ochii. Dati.mi voie sa va inchin acest eseu ca drept raspuns .......
foi de timp ...poveste nerostita ..
Ce minunat dar am primit noi, oamenii, incat sa putem rasfoi timpul.. cand vrem si cum vrem...
Sa lasam prin secundele trecerii noastre semne pe obrazul proaspat al fiecarei dimineti.. asa cum melcii batrani isi lasa fosforescenta amprenta pe frunzele de papadie...
Niciodata nu vom sti
Cum trec
minutele prin noi
Vom vedea doar
Ca.. in urma noastra
Ramane un timp
dezgolit..
Nu am mai scris demult ,,, Mi.a amortit mintea de cand tin mana incordata de scris.
O bucata din oglinda sufletului...
Aruncata ca sarea.n ochi,
Gata sa ia vederea cui nu trebuie.
am mai adaugat o ploaie
o tacere
putin alb..
peste doua orase
ce despart o granita ..
am aflat
totul despre nimic
am invatat cum se sadeste
iubirea
in sufletele arse
de singuratate
chiar daca ochii tai nu au culoare
eu am vazut
Ploaie peste rau -
curcubeul sprijina
podul suspendat
la fel de buna si intrebarea:
“e sufletul o dreapta sau o curba?” luata nu numai ca atare...
am inchis ochii si am vorbit...
De vrei sa fii bogat, bogat cu.adevarat.. in suflet nu afara sa iti faci palat...
Nenascutilor mei prieteni le Inchin o zbatere de inima..pentru bucuria viitoarei intalniri.
intre timp oamenii se grabeau
aveau scari de urcat
aveau multe lucruri bune
care se imperecheau peste tot
nimeni nu s.a oprit deloc sa auda
ce spuneam
poate ceva important
ceva ce doar eu stiam
doar eu puteam sa le spun..
am inchis ochii si am iubit...Ma uit si nu.mi vine sa cred ce vreme capricioasa poate sa fie. Ieri soare.. ca de inceput de vara .. azi intunecat, mohorat..
Nu pot sa nu fac o oarecare asemanare cu anumite sentiment.. stari care insa sper sa nu fie la fel de schimbatoare ca si vremea.
Comparatia este inutila.. stiu ca de data asta va fi cu totul altfel... Va fi asa cum trebuie sa fie.
mana mea stanga
e mai tanara decat mana dreapta
sa fi uitat s.o intreb???...
Cand merge pe strada..uneori e foarte tacuta.Cateodata figura ei da impresia ca e intr.o situatie fara scapare.Uneori pare mai trista.E foarte greu sa.ti dai seama ce gandeste,asta datorita privirii pierdute in zare.De multe ori nici ea nu se intelege pe sine.Daca ar fi sa o caracterizezi in 3 cuvinte acestea ar fi:prietenoasa,curioasa iar uneori da impresia ca este prea rece cu cei din jur.Ii pasa de toti,nu numai de cei la care tine.In viata de zi cu zi pare o fire rece,,dar in realitate,undeva in inima si suflet e foarte miloasa,sentimentala.Dar acest lucru nu vrea sa l arate ...Cand este singura, vorbeste mult cu ea insasi.Nu stiu daca siasta e un defect..,dar o ajuta.Uneori se vede prinsa in”propriile sale capcane”.Compara viata cu un joc de sah:nu conteaza cat pierzi,important e sa castigi.Un lucru este cert...compunerea poeziilor este una din marile ei pasiuni.Ii va respecta pe cei care o respecta....Isi pune mereu o intrebare la care nu a gasit inca nici un raspuns:De ce se spune ca iubirea invinge orice rana?Cu toate acestea a ajuns la o concluzie:ranile sufletesti sunt mai dureroase decat cele fizice.Isi recunoaste defectele…dar nu si fata de cei din jur.Simte ca isi acorda prea multa atentie si caruia ar trebui sa i se acorde atentie.Judeca oamenii dupa modul lor de a se imbraca...
ar fi vrut sa triseze si ea
povestea asta
dar in maneca avea doar
o inima
acum
isi spala iubirea
de pacate
Asa nu.i mai pasa de nimic. Nici de ploaie.. nici de intuneric. Strangea pleoapele tare, tare, temandu.se parca sa nu piarda imaginile acelea pline de candoarea acelei varste. si in adolescenta fusese frumoasa, abia dupa intamplarea aceea nefericita intelesese ca frumusetea fizica nu ar trebui sa conteze atat. Probabil avusese nevoie de palma aceea ca sa inteleaga ca o femeie ar trebui sa.si doreasca mai mult sa fie interesanta decat sa fie frumoasa. Pentru a ajunge, insa.., la aceasta intelegere a fost nevoie de ani si de minte.
Se vedea de mana cu mama, in plimbarile lor lungi pe strazile orasului si în minte glasul amintirilor aducea povestile pe care aceasta le inventa pentru ea cu atata usurinta. De la ea deprinsese dragostea pentru poveste.
Un tunet puternic a zguduit geamurile, facand.o sa tresara si sa deschida ochii. A coborat din pat hotarata sa infrunte ploaia. S.a apropiat de fereastra unde in reflectia sticlei isi vedea chipul timorat de spaima.
A inchis din nou ochii si si.a amintit acea noapte de mai cand ploua la fel de tare ca si acum. .. Nu. Nu o sa se lase din nou prada acelei naluciri. A trecut.. avea dreptul sa uite.. ploaia e buna, racoreste sufletele infierbantate de ganduri.
Apoi, a deschis ochii brusc cu dorinta, nascuta parca din puterea unui tunet , de a alunga acele amintiri..
A deschis fereastra. Privea in bezna de afara lasand vantul furios sa.i fluture parul, sa incerce s.o sperie aducand picaturi razlete pe care i le izbea in fata ca un copil rau.. pus pe sotii. si a simtit deodata ca e bine. Ca poate sa respire.
Zambea. Parca revenise dintr.un pustiu.
Undeva in departare a zarit o lumina care urca usor in noapte spre cerul eliberat de.acum de ploaie. I s.a parut ca lumina ii spunea ceva abia soptit. Vocea mangaietoare semana cu cea a mamei atunci cand o vedea suparata cu ochii tintuiti intr.un punct pentru a impiedica lacrimile sa se rostogoleasca: „ Rox.. ploaia nu are nicio vina..”.
Se simtea, in sfarsit, libera, gata sa se impace cu ploaia.
tiu ca cel mai greu este sa prezinti lucrurile cele mai obisnuite din viata, dar povestirea are caldura... Merita...
Suntem doua jumatati
la marginea unui gand
fiecare ascunzand
ora lui
inexacta
Niciodata nu vom sti
Cum trec
minutele prin noi..
Era sa fiu fericita intr.o zi. Atat de fericita incat mi.a fost frica de sinonim si am fugit inapoi cu tot cu sfertul acela de cuvant. Pe un drum pe care am crezut ca ajunsesem. Dar pe care de fapt l.am încurcat.Si ce daca ploaia bate foarte tare ..
Eu doar pe tine te vad,
asa cum si lumea continua sa se invarta in jurul nostru,
tu tot pe mine ma tii de mana oriunde si oricand....
ps... nu.i asa ca...
plus un barbat minus acelasi barbat
egal femeia cu pielea arsa in apa de ploaie?
si semn de aer in loc de buze?
foi de timp ...poveste nerostita ..
Ce minunat dar am primit noi, oamenii, incat sa putem rasfoi timpul.. cand vrem si cum vrem...
Sa lasam prin secundele trecerii noastre semne pe obrazul proaspat al fiecarei dimineti.. asa cum melcii batrani isi lasa fosforescenta amprenta pe frunzele de papadie...
Niciodata nu vom sti
Cum trec
minutele prin noi
Vom vedea doar
Ca.. in urma noastra
Ramane un timp
dezgolit..
Nu am mai scris demult ,,, Mi.a amortit mintea de cand tin mana incordata de scris.
O bucata din oglinda sufletului...
Aruncata ca sarea.n ochi,
Gata sa ia vederea cui nu trebuie.
am mai adaugat o ploaie
o tacere
putin alb..
peste doua orase
ce despart o granita ..
am aflat
totul despre nimic
am invatat cum se sadeste
iubirea
in sufletele arse
de singuratate
chiar daca ochii tai nu au culoare
eu am vazut
Ploaie peste rau -
curcubeul sprijina
podul suspendat
la fel de buna si intrebarea:
“e sufletul o dreapta sau o curba?” luata nu numai ca atare...
am inchis ochii si am vorbit...
De vrei sa fii bogat, bogat cu.adevarat.. in suflet nu afara sa iti faci palat...
Nenascutilor mei prieteni le Inchin o zbatere de inima..pentru bucuria viitoarei intalniri.
intre timp oamenii se grabeau
aveau scari de urcat
aveau multe lucruri bune
care se imperecheau peste tot
nimeni nu s.a oprit deloc sa auda
ce spuneam
poate ceva important
ceva ce doar eu stiam
doar eu puteam sa le spun..
am inchis ochii si am iubit...Ma uit si nu.mi vine sa cred ce vreme capricioasa poate sa fie. Ieri soare.. ca de inceput de vara .. azi intunecat, mohorat..
Nu pot sa nu fac o oarecare asemanare cu anumite sentiment.. stari care insa sper sa nu fie la fel de schimbatoare ca si vremea.
Comparatia este inutila.. stiu ca de data asta va fi cu totul altfel... Va fi asa cum trebuie sa fie.
mana mea stanga
e mai tanara decat mana dreapta
sa fi uitat s.o intreb???...
Cand merge pe strada..uneori e foarte tacuta.Cateodata figura ei da impresia ca e intr.o situatie fara scapare.Uneori pare mai trista.E foarte greu sa.ti dai seama ce gandeste,asta datorita privirii pierdute in zare.De multe ori nici ea nu se intelege pe sine.Daca ar fi sa o caracterizezi in 3 cuvinte acestea ar fi:prietenoasa,curioasa iar uneori da impresia ca este prea rece cu cei din jur.Ii pasa de toti,nu numai de cei la care tine.In viata de zi cu zi pare o fire rece,,dar in realitate,undeva in inima si suflet e foarte miloasa,sentimentala.Dar acest lucru nu vrea sa l arate ...Cand este singura, vorbeste mult cu ea insasi.Nu stiu daca siasta e un defect..,dar o ajuta.Uneori se vede prinsa in”propriile sale capcane”.Compara viata cu un joc de sah:nu conteaza cat pierzi,important e sa castigi.Un lucru este cert...compunerea poeziilor este una din marile ei pasiuni.Ii va respecta pe cei care o respecta....Isi pune mereu o intrebare la care nu a gasit inca nici un raspuns:De ce se spune ca iubirea invinge orice rana?Cu toate acestea a ajuns la o concluzie:ranile sufletesti sunt mai dureroase decat cele fizice.Isi recunoaste defectele…dar nu si fata de cei din jur.Simte ca isi acorda prea multa atentie si caruia ar trebui sa i se acorde atentie.Judeca oamenii dupa modul lor de a se imbraca...
ar fi vrut sa triseze si ea
povestea asta
dar in maneca avea doar
o inima
acum
isi spala iubirea
de pacate
Asa nu.i mai pasa de nimic. Nici de ploaie.. nici de intuneric. Strangea pleoapele tare, tare, temandu.se parca sa nu piarda imaginile acelea pline de candoarea acelei varste. si in adolescenta fusese frumoasa, abia dupa intamplarea aceea nefericita intelesese ca frumusetea fizica nu ar trebui sa conteze atat. Probabil avusese nevoie de palma aceea ca sa inteleaga ca o femeie ar trebui sa.si doreasca mai mult sa fie interesanta decat sa fie frumoasa. Pentru a ajunge, insa.., la aceasta intelegere a fost nevoie de ani si de minte.
Se vedea de mana cu mama, in plimbarile lor lungi pe strazile orasului si în minte glasul amintirilor aducea povestile pe care aceasta le inventa pentru ea cu atata usurinta. De la ea deprinsese dragostea pentru poveste.
Un tunet puternic a zguduit geamurile, facand.o sa tresara si sa deschida ochii. A coborat din pat hotarata sa infrunte ploaia. S.a apropiat de fereastra unde in reflectia sticlei isi vedea chipul timorat de spaima.
A inchis din nou ochii si si.a amintit acea noapte de mai cand ploua la fel de tare ca si acum. .. Nu. Nu o sa se lase din nou prada acelei naluciri. A trecut.. avea dreptul sa uite.. ploaia e buna, racoreste sufletele infierbantate de ganduri.
Apoi, a deschis ochii brusc cu dorinta, nascuta parca din puterea unui tunet , de a alunga acele amintiri..
A deschis fereastra. Privea in bezna de afara lasand vantul furios sa.i fluture parul, sa incerce s.o sperie aducand picaturi razlete pe care i le izbea in fata ca un copil rau.. pus pe sotii. si a simtit deodata ca e bine. Ca poate sa respire.
Zambea. Parca revenise dintr.un pustiu.
Undeva in departare a zarit o lumina care urca usor in noapte spre cerul eliberat de.acum de ploaie. I s.a parut ca lumina ii spunea ceva abia soptit. Vocea mangaietoare semana cu cea a mamei atunci cand o vedea suparata cu ochii tintuiti intr.un punct pentru a impiedica lacrimile sa se rostogoleasca: „ Rox.. ploaia nu are nicio vina..”.
Se simtea, in sfarsit, libera, gata sa se impace cu ploaia.
tiu ca cel mai greu este sa prezinti lucrurile cele mai obisnuite din viata, dar povestirea are caldura... Merita...
Suntem doua jumatati
la marginea unui gand
fiecare ascunzand
ora lui
inexacta
Niciodata nu vom sti
Cum trec
minutele prin noi..
Era sa fiu fericita intr.o zi. Atat de fericita incat mi.a fost frica de sinonim si am fugit inapoi cu tot cu sfertul acela de cuvant. Pe un drum pe care am crezut ca ajunsesem. Dar pe care de fapt l.am încurcat.Si ce daca ploaia bate foarte tare ..
Eu doar pe tine te vad,
asa cum si lumea continua sa se invarta in jurul nostru,
tu tot pe mine ma tii de mana oriunde si oricand....
ps... nu.i asa ca...
plus un barbat minus acelasi barbat
egal femeia cu pielea arsa in apa de ploaie?
si semn de aer in loc de buze?
lady_hawk- Membru
- Mesaje : 53
Puncte : 125
Apreciat : 8
Inscriere : 07/05/2010
Localizare : Suedia
De cate ori ...
ADAGIO Joi Aug 12, 2010 9:46 pm
,,Sunt om şi dor, şi fiinţă, şi scânteie
Şi viaţă sunt îngemănată-n timp.
I-am venerat pe zeii din Olimp
Că n-au ştiut nicicând tristeţea ce e.
Tristeţea mea ar fi crescut un munte
Lăsând Olimpul doar o biată stâncă.
M-am cufundat în liniştea adâncă
Să uit de zei, Olimpul şi de multe.
Mi-am angajat cuvântul ajutor,
Să-mi umple nopţi ce s-au golit de vise
Şi-n versurile ce-au rămas nescrise
Să plângă el atunci când îmi e dor.
Dar e şi dor pe care el nu-l ştie,
Tăcerea lui deschide porţi la rând
Prin care suferinţele pătrund
Şi lacrima din ochii mei învie.
Ascuns în taina sacră-a unui plâns
Încerc tristeţea gândului s-alung,
De câte ori cuvintele n-ajung,
O lacrimă e singurul răspuns.''
ADAGIO- Membru
- Mesaje : 145
Puncte : 389
Apreciat : 10
Inscriere : 29/04/2010
Localizare : Dambovita
Re: ESEU inchinat Doamnei ADAGIO......ploaia ..
ADAGIO Joi Aug 12, 2010 11:12 pm
Multumesc draga mea,
cuvintele sunt seci precum o nuca,pe langa sentimentul ce iti port...
Rar ne gasim,chiar foarte rar,dar ...eu sunt un om,un biet suflet ce lupta in asta viata sa supravietuiasca,nu merit eu onoarea...sa o dam Celui ce ne-a creat cu toate aceste calitati,asemeni Lui...iubire,pace,bunatate,bucurie....
Sunt doar un om,fir de praf ,in calea Lui...
,,Sunt om şi dor, şi fiinţă, şi scânteie
Şi viaţă sunt îngemănată-n timp."
Multumesc pentru gandul tau,ma bucur ca te pot apropia de fiinta cea mai draga..Mama...
Sunt doua inimi care bat la unison!
Asa va fi mereu!
cuvintele sunt seci precum o nuca,pe langa sentimentul ce iti port...
Rar ne gasim,chiar foarte rar,dar ...eu sunt un om,un biet suflet ce lupta in asta viata sa supravietuiasca,nu merit eu onoarea...sa o dam Celui ce ne-a creat cu toate aceste calitati,asemeni Lui...iubire,pace,bunatate,bucurie....
Sunt doar un om,fir de praf ,in calea Lui...
,,Sunt om şi dor, şi fiinţă, şi scânteie
Şi viaţă sunt îngemănată-n timp."
Multumesc pentru gandul tau,ma bucur ca te pot apropia de fiinta cea mai draga..Mama...
Sunt doua inimi care bat la unison!
Asa va fi mereu!
ADAGIO- Membru
- Mesaje : 145
Puncte : 389
Apreciat : 10
Inscriere : 29/04/2010
Localizare : Dambovita
Re: ESEU inchinat Doamnei ADAGIO......ploaia ..
justitiarul Vin Dec 17, 2010 1:06 am
ADAGIO a scris:
,,Sunt om şi dor, şi fiinţă, şi scânteie
Şi viaţă sunt îngemănată-n timp.
I-am venerat pe zeii din Olimp
Că n-au ştiut nicicând tristeţea ce e.
Tristeţea mea ar fi crescut un munte
Lăsând Olimpul doar o biată stâncă.
M-am cufundat în liniştea adâncă
Să uit de zei, Olimpul şi de multe.
Mi-am angajat cuvântul ajutor,
Să-mi umple nopţi ce s-au golit de vise
Şi-n versurile ce-au rămas nescrise
Să plângă el atunci când îmi e dor.
Dar e şi dor pe care el nu-l ştie,
Tăcerea lui deschide porţi la rând
Prin care suferinţele pătrund
Şi lacrima din ochii mei învie.
Ascuns în taina sacră-a unui plâns
Încerc tristeţea gândului s-alung,
De câte ori cuvintele n-ajung,
O lacrimă e singurul răspuns.''
Poate ca ar trebui sa fii cu adevarat "OM", asa cum afirmi si in comentariul urmator si sa pui alaturi de versuri si numele autorului, in cazul de fata esti doar un "om" care comite o frauda...
http://www.legi-internet.ro/lgdraut.htm
Sa auzim de bine...
justitiarul- Membru
- Zodiac :
Mesaje : 40
Puncte : 72
Apreciat : 14
Inscriere : 17/12/2010
Varsta : 77
Localizare : Hurezani-Gorj
...JUSTITIARULUI..
marymar Mier Dec 22, 2010 2:17 am
Domnule poet,multumim pentru postarile tale sunt deosebite toate si le citim cu placere. Insa suntem intr/o mare dilema si te rugam sa ne ajuti sa aflam de fapt cine este autorul adevarat al versurilor!Toti poetii lumii au un nume adevarat cu care isi semneaza lucrarile , asa ca te rugam sa ne lasi alaturi de poezii , inafara nik/ului si un nume...
In speranta ca nu am suparat prea tare ,asteptam in continuare frumoase postari si inca odata multumim!
Sarbatori fericite!
marymar- Moderator
- Zodiac :
Mesaje : 118
Puncte : 341
Apreciat : 24
Inscriere : 11/02/2010
Varsta : 49
Localizare : Murcia-Spania
Re: ESEU inchinat Doamnei ADAGIO......ploaia ..
justitiarul Mier Dec 22, 2010 2:56 am
marymar a scris:
Domnule poet,multumim pentru postarile tale sunt deosebite toate si le citim cu placere. Insa suntem intr/o mare dilema si te rugam sa ne ajuti sa aflam de fapt cine este autorul adevarat al versurilor!Toti poetii lumii au un nume adevarat cu care isi semneaza lucrarile , asa ca te rugam sa ne lasi alaturi de poezii , inafara nik/ului si un nume...
In speranta ca nu am suparat prea tare ,asteptam in continuare frumoase postari si inca odata multumim!
Sarbatori fericite!
Da , interesant… se pare ca mai sunt multe lucruri de invatat. Numai pentru faptul ca intrebarea vine de la un moderator ma simt obligat la un raspuns. Mai intai ca eu nu sunt poet, (sunt doar un om care s-a pierdut in jocul cuvintelor, asa cum o spun intamplator si primele doua versuri ale poeziei de fata) presupunand totusi ca as fi nu vad ce importata are numele. Cati stiu oare ca George Bacovia, se numea de fapt George Andone Vasiliu ? Si daca tot am vorbit despre cele doua randuri, ar fi fost sufficient sa fie puse in Google… sau si mai simplu, numele este sufficient de citet pe cartea recent postata… cu toate gandurile bune… justitiarul
justitiarul- Membru
- Zodiac :
Mesaje : 40
Puncte : 72
Apreciat : 14
Inscriere : 17/12/2010
Varsta : 77
Localizare : Hurezani-Gorj
Subiecte similare» Ploaia
» LA MULTI ANI ADAGIO ( ELENA )
» ...Adaug si eu un lastar de sunet la acest adagio pentru coarde...
» LA MULTI ANI ADAGIO ( ELENA )
» ...Adaug si eu un lastar de sunet la acest adagio pentru coarde...
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|