Dacă nu cer prea mult

Dacă nu cer prea mult

- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?

Marin Sorescu

,,O pată de lumină
Pe floarea ta de iris...
E albastruie,
Ca cerul dimineata.
Lasa- ma sa ma cufund in ea,
Ca-n marea cea albastra!"

Atat as cere,e prea mult?

E.

Departe-as vrea de-aici sa vii,
In alte lumi senine,
In dimineata de Florii
Sa ma cunun cu tine.
Sa ne-asezam in sat la noi,
S-avem in deal o casa,
Sa fiu cel mai cuminte-n sat,
Si tu, cea mai frumoasa.
Sa vie si mama la noi,
Ca-i necajita tare,
Sa aiba tihn-un an ori doi,
Ori cat pamant mai are.
Acolo sa traim in munti
De cat trai avem parte,
Satenii seara sa-i adun
Si sa le spun din carte:
Ca sunt de neam imparatesc,
Din tara-ndepartata,
Ca tot pamantul rotogol
Era al lor odata...
Si ca azi oamenii-nvatati
Asteapta sa se nasca
Un tanar crai coborator
Din legea romaneasca.
Copiii nostri sa-i inveti
Tu: Crezul... Nascatoarea...
S-ajung sa-i vad cantand pe toti
In strana, sarbatoarea.
Atunce, impacat cu rostul
Acestei lumi deserte,
Sa mor, sa-mi zica satu-ntreg
Un: “Dumnezeu sa-l ierte!”
Iar popii nostru-ntamplator
Vreun oaspe-atunci sa-i vie;
“Pe cine-ngropi, parinte, azi?”
“Pe-un om de omenie!...”

O.GOGA

Ascunde-ma in tine

Ascunde-ma sub pleopa ce-nchide
Mirajul visului din noapte,
In ziua ce iar va deschide,
Glasul tau frumos si plin de soapte.

Ascunde-ma in lacrimi de gheata,
Pe-obrazul uitarii trecute
Da voie privirii de ceata,
Misterul sa mi-l împrumute.

Ascunde-ma in gandul ce iarta
Si vina,dar si vinovatul,
Deschide a inimi poarta,
Care poate intr-o zi va ierta condamnatul.

Ascunde-ma in marea ce este
Aproape de inima ta
Si roag-o sa-ti dea o veste,
Un semn,ca poate e mai bine asa.

Ascunde-ma in iernile rebele,
Da-mi calmul din Univers
Si pune cununa de stele
Pe aripa franta de vers.

Ascunde-ma in viitor,
Trecutul nu-mi este prielnic,
Prezentul...,un bun vrajitor,
Isi pune pecetea vremelnic.

Ascunde-ma,iubitule-n tacerea
Ce n-aude nici linistea sumbra,
Nici boala ce striga durerea,
C-am fost si-am ramas doar o umbra!

Ascunde-ma in visul de noapte,
Si-n visul de zi ma ascunde,
In vorbele tale si-n soapte
Sa fiu cu tine oriunde.

Ascunde-ma in orele tale,
In clipa fara sfarsit,
In sufletul tau sau pe acea cale
Purtand dorul meu mistuit,de dorul de tine.
Ascunde-ma in tine!

Un suflet indragostit care asi exprima sentimentele prin poezie...

Sa nu ma intrebi iubitul meu, 
In lipsa ta daca mi-e greu, 
Sa nu ma-nrebi  daca iubesc, 
Sa nu ma-ntrebi  daca traiesc, 
Sa nu ma-ntrebi  daca mi-e dor, 
Sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor, 
Sa nu ma-ntrebi  daca mai pling, 
Sa nu ma-ntrebi  ce am in gand,
Sa nu ma-ntrebi  ce-i frumusetea, 
Si suferinta si tristetea; 
Sa nu ma-ntrebi  ce-i  fericirea,
Nici daca am cunoscut  iubirea, 
Sa nu ma-ntrebi daca zambesc 
In jur de pot sa mai privesc, 
Sa nu ma-ntrebi daca ma doare, 
Nici daca vad pe cer ca-i soare,
FARA SA MA INTREBI AM SATI RASPUND: 
Frumosul  meu cu suflet bland, 
La orce-ai vrut sau vrei sa sti, 
Raspunsuri, inger vei primi, 
In lipsa ta mi-e greu iubire, 
Iubesc, traiesc  an  amintire, 
De chipul tau imi este dor,
Eu fara tine vreau sa....mor, 
In noapte lacrima-mi ascund, 
De dragul tau iubire pling, 
Cu tine-n gand  adorm cu greu, 
In vis apari mereu  mereu, 
Cei  frumusetea? chipul tau, 
Cei  suferinta? dorul  meu, 
Cei  tristetea? viata mea, 
De-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa, 
Ca am putut sa te cunosc, 
Sa te ating suflet  frumos, 
Si am putut sa-ti simt iubirea, 
Si am aflat ce-i fericirea, 
Daca zimbesc o fac prin lacrimi, 
Daca  privesc nu-s ochii mei, 
Ca nu mai am lumina inger, 
De cand te-ai departat de ei, 
Nu stiu, nu vad  daca e soare, 
Nimic acum nu are rost, 
Secunda fara tine doare, 
A fost frumos, frumos...... a fost .