Imi citesc in pasi ziua de maine. Imi simt in pasi asteptarile. Imi las sub pasi urmele… poate le vei recunoaste.

N.am mai scris nimic...sufletul asta al meu nu ma lasa sa nu mai scriu...
Mi.e frica sa
Ating albul gandurilor...
Raze imi patrund prin degete in
Inima mea
Ati sapat in prag de
PRIMAVARA...
Un dor MARE pentru voi ....
...prieteni ....sa ma iertati… am nod in gat acum.. cand va vad atatia… voi intelegeti ca daca suntem noi acum. tot prin voi am .invatat sa strangem randurile si la necaz,..si la bucurie.. iar acest site va ramane mediul unde ne.am cutivat cel mai nobil sentiment.. prietenia exprimata in scris si buna convietuire dincolo de spatii.. la un brat si un deget distanta...entru mine inseamna curaj.., lupta.., incurajare.. discretie... umarul de care ai nevoie uneori...inseamna un model pe care as vrea sa.l prezint copilului meu ...
Ati prins in textele voastre lucruri frumoase iar initiativa voastra este extraordinara.....poate fi descrisa in mii de cuvinte... poate nici nu le gasim pe toate... sau nu ne sunt intotdeauna la indemana...si da cuvantul ..se spune ca cel dintai a fost cuvantul ....a cum... cand am ragazul sa las un semn de apreciere... il regasesc intr.o forma rotunda,...cuvintele si iar cuvintele ... ma acopar cu ele
ma trezesc lenevind printre ele
ma lovesc de ele cand sunt insetat
si ma bucur de ele cand le gasesc asteptandu.ma.
Cuvintele mele sunt putine..
se imprietenesc mai greu decat mine..
se cutremura pe sine inaintea mea..
si se plang de aceeasi singuratate..
dar tot ele – cuvintele
simt frigul si tacerea
si ma acopera fara sa le chem
si ma reinventeaza alintandu.mafrumoasa mea…
Este foarte simplu sa fi fericit... dar este foarte greu sa fi simplu....ceea ce este surprinzator in legatura cu rostitul cuvintelor este ca asa cum le spunem asa si dispar…reped..,dar…de multe ori amprenta lasata este atat de adanca…incat poate dura o eternitate.ne referim atat la cele frumoase..,dar mai ales la cele dureroase...asteptare ...astept si iar astept un cuvant de bine sau...?
Cuvintele te pot minti... dar iti pot spune si un adevar…
Cuvintele te pot face sa razi.. dar si sa plangi…
Cuvintele iti pot aduce bucurie.. dar si tristete…
Cuvintele te pot inalta.. sau te pot cobori…

De multe ori.. cuvintele sunt.. in general.. de 2 feluri:
1. Cuvintele pe care vrei sa le auzi, dar NU le auzi…
2. Cuvintele pe care NU vrei sa le auzi, dar le auzi…
ne este usor sa ne complacem in situatii care au limita.mai greu este sa depasim acea limita si sa ne exprimam liber...in lumea asta superficiala este greu sa faci lucruri profunde.toata lumea judeca..nimeni nu intelege.avem gratii la colivie si nu gasim portita...chiar daca ar fi deschisa colivia tot ne.ar fi frica sa facem pasul important catre libertate...ne este frica de faptul ca daca incercam si nu iese nu vom putea reintra in colivie si ne pierdem pana si prizonieratul...


Teama de cer nu ar trebui sa ne faca sa uitam ca stim sa zburam.
librtatea din ei insisi este tot o cale de a evada si de a se inalta spre cer...deci trebuie sa.si invinga teama pentru a gasi in ei puterea de a zbura...de fapt este in fiinta lor sa zboara..,in codul lor geneti..,doar ca…e mai usor sa ramana in loc.

codul lor geneti..,doar ca…e mai usor sa ramana in loc.
``Pasarilor care s/au nascut in colivie le e frica mai ales de cer.``Rabindranath Tagore
Nu eu am ales cantecul acesta
Nu eu am pacalit linistea
El .m.a cautat...
El m.a cantat.
Nu eu am ales cuvintele acestea..
Nu.. n.am fost eu!...
El m.a.ngenuncheat...
Si nu sunt eu cea care nu zboara
ci cantecul care.a deschis colivia....
am ascultat in TRECUT toata muzica de care am nevoie in PREZENT. Presentiment.. coincidenta.. predestinare?
Am o chitara deschisa,
O pagina nescrisa.. si..[img] [/img]Praf de stele...
Pe... hainele mele
Si incerc sa nu uit..
Sa nu vad..
Sa cobor dintre ele..
Imi citesc in pasi ziua de maine..... Imi simt in pasi asteptarile. Imi las sub pasi urmele… poate le vei recunoaste.M.am reintors la vechea mea Singuratate. Si Ea la mine. Ne simtim bine impreuna.. ca niste vechi prieteni... Vine si pleaca... Nu.mi ia sufletul cu ea... nu ma incolteste. Ma face sa invat a zambi un optimism adevarat.
Cateodata cautam cine stie ce.. dar senzatia aia de negasire pune stapanire pe tine si sub obsesia unui obiect perfect.. dar invizil te framanti. Unii raman ancorati pentru totdeauna in cautarea visului pe jumatate trait... Nu se multumesc cu nici un alt substitut... Si daca ii cuprinde disperarea vor invata sa traiasca cu ea... Singura lor teama e intalnirea cu Finalu.., cand pustiirea poate fi singurul acoperamant..
Altii devin una cu propria lor Asteptare si.si petrec timpul trecand dintr.o incapere in alta fara sa gaseasca zidurile care sa.i protejeze inde.ajuns... Raspunsurile par sa fie aproape.. dar de neatins ca razele unui soare strecurate printre frunze.

Eu nu ma pot imparti intre a astepta si a cauta...brusc mi.am interzis asta..Pentru ca tot cautandu.ma si disperand ca poate nu voi gasi nimic intr.un final.. m.am lasat tarata de temeri si am sfarsit... intr.o tacere care ma macina pe dinauntru si nu mai astept ...decat un semn ca
sa implinesc sfarsitul cautarii mele...
Sunt firava
Caci m.a nascut Soarele
intr.o toamna...
Nu stiu cine sunt
Pentru ca nu m.au botezat
Oamenii...
Nu cred in nimic
pentru ca sunt Oarba
si nu cunosc
decat Cerul.
Sunt pustie...
caci sangele meu
nu are Culoare....
Ma plang de prea multa tacere
Cand vantul ma invata
Cuvintele....
In fiecare clipa
mor cate putin
insa umbra mi.e…
Eternitate.Noaptea e intunecoasa si somnul tau e adanc in linistea fiintei mele...
Desteapta.te.. iubire.. desteapta.te! Umple.mi cupa desarta si cu o adiere de cantec infioara noaptea...Desteapta.te..
deschid usa si sa stau afara...
intru… pereti murdari. Si un singur gand.
Razboiul s.a terminat.(astept raspunsul)
Pacea? Ar putea incepe.
Sunt pregatita? De cand ma stiu!
Fericire? Da.
Lacrimi? Da.
Liniste? Da.
Si mult TIMP sa (ma) reCITESC....

.
Cine esti? Ce cauti aici? Ce vrei? Vocea intreba.... Vocea nu putea raspunde... Nimeni capatase contur... Nimic devenise tot...Muntele a tresarit
Si.n ochii lui aprinsi
O stanca rabufnita.n singurare
Tipa in piatra chinuit....Cerul..... vantul.. ma voiau tacuta si ascunsa. Muntii nu mai erau departe.. nu si de data asta. Muntii imi asteptau insa cuvintele.. sufletul.. florile...
Despre fericire pot spune ca ne.am intalnit de multe ori.. dar nu pe aceeasi parte a strazii. Dupa care au urmat multe rataciri.. pentru ca e greu sa accepti Sensul... Intre doua temeri e mai usor sa nu alegi nimic... Traversarea se invata greu si cu multe riscuri... Insa se face o singura data...

..

Sa.i dau un nume.ncatusarii..

cand ii pot spune doar Pustiu?

Sa.i dau un nume ultimei plecari...

cand cel mai e simplu e Tarziu?....

Sa..mi mai dau nume si chemare....

cand e destul Nu Stiu?........