Fratia spalatorilor de masini

Ce-ti poti dori mai mult, intr-o zi cu -15 grade afara, decat sa speli masini?! Probabil sa vinzi apa rece si proaspata la +40 de grade si tu sa nu ai voie sa bei o zi intreaga nici macar o picatura. Mie la -15 grade mi-e greu sa ies de sub plapuma, sa fac 5 pasi afara din casa, mi-e greu sa respir si sa-mi invart ochii in cap, mi-e greu sa gandesc, mi-e greu sa traiesc. Sint zodie de vara, iubesc soarele si caldura.

Cu toate astea ieri mi-am spalat masina. Nu au fost chiar -15 grade, erau doar -8, dar trebuia s-o spal. Nu o spalasem din noiembrie. Si in timp ce de sub straturile de jeg, frunze, zapada, gheata, vertebrate si nevertebrate apareau ranile lasate de iarna pe vopseaua neagra (nu vreti sa stiti cu arata capota aia de am curatat-o cu racleta de gheata) ii priveam pe cei doi ficiori spalatori. La inceput i-am compatimit. Ce viata-i aia sa stai de dimineata pana seara intr-o hala de beton si metal si sa dai cu apa rece pe fier?! Cand afara-i gerul Bobtezei, iti paralizeaza bucile de frig si limba in gura?!
Dar ei pareau veseli. Sporovaiau intre ei, glumeau, erau rapizi ca argintul viu. Dadeau cu jetul de apa, mai le ajungeau picurii reci si pe moace, isi cufundau mainile vinete in galeti si storceau carpe, ce le treceau apoi cu eleganta pe caroserie. Afara erat ata de rece, dar ei pareau intr-un fel ciudat…calzi. Erau ca doi frati. Am observat gesturi de curtoazie. Unul s-a bagat o tigara in gura, celalat i-a oferit un foc inainte de a-i fi cerut. Unul se uita intrebator prin hala, celalalt si-a dat seama ca are nevoie de ceva. Si i-a dat acel ceva. Unul avea mainile incarcate cu prea multe obiecte, celalalt i-a luat repede din povara. Unul s-a indreptat spre masina cu aspiratorul, celalalt a fugit de pe partea cealalta a masinii si i-a deschis usa.

Functionau ca un mecanism bine uns. Eficient. Dar nu pe baza unor reguli impuse, nu speriati de sanctiuni sau de supravegherea sefului, ci pentru ca asa merge treaba. Acolo, afara, la -15 grade. Am remarcat si o constinciozitate in munca. Nu spalau doar ca sa spele. Spalau ca sa spele bine. Eu inghetasem ca un copac, ei mai aveau chef de sters si lustruit. Eu vroiam sa plec o data de acolo, ei insa nu considerau ca-si terminasera treaba. Spalau de o ora si jumatate, timpul se oprise prins in gheata, ei erau la fel de veseli ca la inceput. Iar soarele era de doua suliti pe cer, ziua de munca nu se apropiase inca de mijlocul ei.
Cati dintre voi observati la colegii vostri de birou atata bunavointa?! Cati colegi v-au dat un foc la tigara, intins un scaun, deschis o usa, spus o gluma si ajutat cu ceva in aceeasi zi, in doar o ora?! Nu, nu in timp ce manevrau hectolitri de apa rece la -15 grade, ci in timp ce manevrau hartii si dosare la +20. Oare acest comportament atat de uman dispare treptat cu cat noi sintem mai ocupati, mai importanti, mai dracu sa ne pieptene?! Simteam cum, in timp ce aveam aceste constatari atat de profunde, incep sa ma infior. Si sa ma ia cu frig, iar frigul ma cuprindea de la piciorul drept in sus. Sa fi fost fiorul revelatiei adevarului absolut?

Nu, ma pusesem cu spatele spre un furtun cu apa rece care curgea in voie pe mine. Si mi-am dat seama ca-s leoarca abia cand apa a penetrat in totalitate blugul. Si nici macar nu purtam izmene. :D :D :D :D :D :D